POEZIE

În vremi pustii, încetoșate
Când adevărul e stricat, 
Când căile sunt confundate,
Păstrează-țisufletul curat!

Cuvântul Domnlului Isus
Ia-I hrană, apă și lumină,
Iar ochii tăi ridică-i sus
Și ajutorul o să-ți vină!

Gunoaiele acestei lumi
Pe-atâți creștini i-a cucerit...
Tu pentru ceruri să aduni
Și, cât vei fi de-mbogățit!

Dă-i lui Isus averea ta,
În mâna Lui să o păstrezi,
Căci Domnul grijă va avea
De ceea ce-i încredințezi.

Când dulcea părtășie sfântă
Mai mult, mai tare se răcește,
Când alții stau și se frământă,
De Domnul tu te alipești!

În miez de noapteplecat jos,
Rămâi cu T atăl mai un ceas,
Căci timpu-acesta-i prețios
Și nu știi cât ți-a mai rămas...

Când prea puțini se mai ridică
Să spună lumii de Hristos,
Tu fă-o și nu-ți fie frică,
Oricând slujește-l credincios.

De numele Lui minunat
Să nu te rușinezi vredată,
Și vei fi-n ceruru lăudat
Atunci, la marea judecată!

Acum, în ultimele vremi,
Mai greu va fi ca orișicând,
Dar tu pe Domnul să Îl chemi
Și-nvinge-vei totul cântând!

Răsune-n cugetu-ți mereu
Cuvântul Celui Preaiubit:
”Eu vin curând, copilul Meu,
Păstrează tot ce ai primit.”
  Amin.